Citind această carte m-am simțit ca la un film 3d, schimbând când timpul acțiunii, când personajele. Cartea mi-a amintit de filmul Cloud Atlas. Parcurgând fiecare capitol simțeam că urmăresc filmul, dar varianta românească.
Mariana, Liliana și Ada sunt personajele principale și cartea expune poveștile lor. Este despre ele, cu ele, introspecțiile lor personalizate și totuși similare. Acestea invită orice minte pregătită și deschisă să își caute propriul drum și aventura autocunoașterii și a rebeliunii. Aceste elemente proprii și foarte personale sunt complet necesare pentru facilitarea autocunoașterii într-o societate a vitezei și a anestezierii nivelurilor subtile ale minții.
Principalele teme abordate includ viața la sat și la oras, ritualul morții, experiența abuzului și a pierderii persoanei iubite, dar și bucuria cozonacului în ziua de Crăciun, viața cu persoana iubită, precum și funcțiile femeii și ale bărbatului. Cu alte cuvinte, cartea oferă multe perspective asupra vieții și dialogul intern al minții. Prezintă parcursul fiecărui personaj pe drumul spre a deveni femeie.
Ca să simți existența pe deplin, trebuie să ai banii tăi și să te măriți, așa credeam (Vremeș 2019: 90).
Sunt multe capitole care descriu cum fiecare personaj și-a creat credințe automate, care le stau apoi la baza fiecărui comportament, până când mintea reușește să le pună sub semnul întrebării. Visele și semnificațiile lor stau de asemenea la baza analizei propriilor decizii.
Măritatul era un al doilea pas întru eliberarea de mama, o adolescență întârziată cu mai multă distracție și pace, și am crezut în coerența judecății mele până în ziua în care chiar s-a întâmplat, în ziua în care m-am măritat, trezită în cearșafuri asudate la cinci dimineața, după un coșmar, în timp ce mi-o aminteam pe bunica Lisveta în buimăceala postonirică (Vremeș 2019: 91).
Fiecare capitol (sunt doar zece) abordează tema libertății, eliberarea de gura mamei, puterea profețiilor mamelor asupra fiicelor, fuga de ele în locul înfruntării, și dificultatea asumării responsabilității pentru propriile decizii. Cele trei personaje principale își prezintă transferul de experiență, credințele fixate, de la momente particulare spre generalizare și propriile păreri de la o generație la alta.
Romanul aruncă câte o privire în viața omului comun de pe vremea comunismului, a tranziției de după, subliniind lupta de supraviețuire a fiecăruia. În același timp, atinge cele patru nevoi de baza ale fiecărei ființe: autonomie, atentie, acceptare și apreciere. Lupta interioară, monologul intern, vocea care nu vrea să dea pace minții, cu alte cuvinte, mintea suferindă, care a acumulat multe emoții negative, sunt prezentate superb.
Cartea reușește să deschidă următoarele întrebări:
- Ce înseamnă calitatea vieții în România secolului 21?
- Ce este cu adevărat important pentru mine, pentru tine, pentru fiecare dintre noi, sau pentru cel de lângă mine?
- Ce înseamnă să fii femeie în România?
Despre autoare: Cristina Vremeș e născută cu puțini ani înainte de 1989, e licențiată în filozofie și arta istoriei. Înainte de a-și pune în practică talentul de scriitoare, a acumulat experiență profesională europeană ca mediator cultural. Recomand să îi acordați o privire, dacă subiectul v-a stârnit interesul.